Anul asta nu am reușit sa ajung prea des la munte, asa ca duminica s-a ivit ocazia de a ieși la o plimbare
Vremea a fost specifica anotimpului, stabila, cald în pădure și pe unde bătea soarele, dar cu semnele iernii vizibile peste tot: gheata și zăpadă pana în pădure, în zonele ferite.
Era un strat fin de nori, dar nu suficienți cat sa oprească soarele
Traseul ales a constat in Gura Diham -> Valea Morarului -> Creasta Balaurului -> Omu -> Valea Cerbului -> Gura Diham, cu o mica plimbare pana la baza văii Bucsoiului (m-a furat peisajul și am făcut dreapta în loc de stânga la Pichetul Rosu)
Pe valea Bucsoiului începuse sa se acumuleze zăpadă
O vedere spre Colții Morarului, din poiana de sub Balaur:
Deși erau ceva nori de altitudine, aerul era suficient de curat sa poți vedea foarte mult în depărtare
Bolovanul de la intrarea în Balaur e încă pe poziție
Dam de câteva petece de zăpadă, dar nimic semnificativ, suficient sa ude bocancii
Pe Balaur am întâlnit câteva capre negre
La ieșirea din creasta era încă soare și puteai sa te bucuri de căldura intre rafalele de vânt.
Pe Morar începuse deja sa se acumuleze zăpada.
Pe sus vântul era pus pe treaba. Rafalele ajungeau la 70km/h. au fost câteva momente în care te oprea în loc.
Cabana Omu e deja închisa, am intrat la stația meteo sa bem un ceai și sa stam 30 minute la povesti cu cei de acolo.
A fost suficient cât sa înceapă sa se întunece.
Am mai făcut o poza cu Valea Cerbului și apoi am început sa coboram – a trebuit sa scoatem frontalele când am intrat in pădure.
Copyright poze: Alexa